Stand si meditand la multe lucruri, la multe feluri de probleme si lucruri de care viata ne prinde, simt cum inima imi cere sa ma apropii de Dumnezeu mai mult...sa-I cer iertare si sa nu ma indoiesc niciodata de ajutorul Sau. Traim momente cand viata ne arunca in ghearele durerii, ale suferintei si parca suntem singuri, fara ajutor... Dar stand si gandindu-ma, am reusit sa inteleg ce vrea D-zeu de la mine, si ca in aceste incercari urmeaza sa-mi intaresc credinta si sa ma apropii de El...asa cum mi-am dorit! Si raul tot spre binele nostru e, ca si binele... Sa nu va pierdeti credinta in momentele grele, atunci vrea D-zeu sa vada credinta noastra ca sa ne poata ajuta! Rugati-va in fiecare zi, cereti ajutor, intelepciune si veti vedea ca avem un Tata bun care nu ne va lasa niciodata singuri... Domnul sa va binecuvinteze! Sa nu uitati sa multumiti mereu pentru tot ce face El pentru noi! " In lume necazuri veti avea, dar intrazniti, Eu am biruit lumea..." AMIN!
Am citit zilele trecute
RăspundețiȘtergereStarețul Efrem Vatopedinul despre sentimentalism, feciorie, căsătorie și altele
http://www.pemptousia.ro/2013/05/omilia-egumenului-efrem-din-vinerea-mare-2013/
Spune foarte frumos ce spune Parintele!
Spun, ca si cum nu as spune de la mine cel nevrednic sa implinesc astfel de vorbe, dar cu nadejde ca le voi implini cu binecuvantarea Lui Dumnezeu! Rugati-va pentru mine fratilor!
Sentimentele nu trebuie starpite intru totul, doar Dumnezeu nu ne-a ispitit cu nimic din ce ne-a daruit!
Trebuie directionate in familie, sau in viitoarea familie!
Iubirea de aproapele, poate fi frateasca, daca nu ne umbla ochii sau mintea in dunga dupa desfrau!
Ne putem opri de la asta, daca dam sentimentele in familie, iar in rest, facem cu dragoste frateasca, ceea ce un bun crestin are de facut!
Atunci sentimentul il daruim in familie si ferim sa il mai dam in alta parte si ne lepadam astfel ispita de a mai cauta desfrau in alta parte! Tare linistita ar fi lumea asa fara joaca prosteasca cu sentimentele! Dar fara minciunele, ca astea aduc doar gand ascuns si mult necaz! Simte omul toate cele necurate si nuami necaz aduc! Cel care minte sau ascunde ceva se umple de frica, ca si o oaie tinuta din bota de pastorul cel rau si nu din glasul pastorului Cel Bun!
Spun de pacatul celor multi, care lupta cu desfraul!
Sfanta Scriptura ne spune in acest sens:
Iacov 4:4. Suflete prea curvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.
Sa nu dai sentimentele la prea multi pentru ca din binecuvantari sa nu devina ispite din pricina ca acestea sunt pentru a invata sa iubim si sa simtim cu adevarat iubirea! Ne-a binecuvantat Dumnezeu cu aceste simturi, pentru ca sa invatam in viata sa iubim familia si sa fim fideli ei toata viata noastra si sa simtim toate acestea si sa le daruim cu drag! Caci cine va intrerupe vesnicia pentru o secunda, o va intrerupe detot! Nu este vesnicie mai putin o secunda, dar asta vom vedea in ziua din urma, acum sa ne iertam unii pe altii si dupa ce stim ca am gresit sa ne lepadam de pacat! Dar iertarea nu este fuga de aproapele ci ajutarea lui! Daca ne umbla ochii in dunga apar si necazurile, asa cum au aparut si la David, tot din pricina curviei!
Curvia aceasta e de mai multe feluri si multe invataturi mai aud in ultima vreme, invataturi in care libertatea, sta exact cum nu trebuie sa stea, ca acoperamant al rautatilor!
E ca si cum ai musca din zeci de biscuiti cu diverse gusturi si la sfarsit cineva te-ar intreba care a fostm mai bun, dar tu nu iti vei aminti! Asa si cu sentimentele le dai la multi si nu mai simti gustul senitmentului, ai impresi a ca te joci si pe cand sa il dai unde e nevoie, nu mai simti, tu ramai sa te joci! Daca mananci un biscuite simti gustul lui cel bun, si daca nu te vei satura, bucuria de a simti gustul e mult mai mare decat daca mananci o suta de biscuiti si nu mai stii care ti-a placut!
Fidelitatea, prin a simti si a trai cu simturile, dar prin a le directiona spre ceea ce au fost date, altfel vom cadea in desfrau, fie chiar si cu mintea! Daca ne directionam simturile in familie, in asa fel, incat sa nu facem desfrau din ele, atunci mereu ne vom aminti de Dumnezeu si ii vom multumi! Altfel vom fi ocupati sa cautam a slujii la doi stapani!
Nu familia il incurca pe crestin, ci pacatele pe care le face in familie, miciuni, viclenii, gand ascuns, mandrie si alte pacate!
Fiecare cu ce a ales, cei care au ales viata monahala sau preotia fara a avea o nevasta sa se lapede de sentimente, cum ne invata si Parintele Efrem, pentru ca ei au ales sa renunte la acest dar, avand darul de a propovadui Cuvantul Lui Dumnezeu, Crucea!
Iar mirenii sa le foloseasca in familie! Dar tot ce iese in afara celor doua, sunt pentru arderea noastra si nu pentru vesnicie!
Se poate asta, cu rugaciune si nadejde in Dumnezeu!
Dumnezeu sa ne ajute!