La ziua cea infricosatoare gandind, suflete al meu, privegheaza, aprinzandu-ti candela ta, cu untdelemn luminand-o, ca nu stii cand va veni la tine glasul ce va zice: " Iata Mirele!" . Vezi, dar, suflete al meu, sa nu dormitezi, caci vei ramane afara batand ca cele cinci fecioare. Ci in priveghere asteapta, ca sa intampini pe Hristos cu untdelemn de ungere, si-ti va da tie camara cea dumnezeiasca a slavei Sale.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereIertare ca scriu,
RăspundețiȘtergereSa ne lepadam de pacat in asa fel incat sa spunem ca nu il mai facem!
Nicidecum sa uitam pacatul, ci precum David care a scris Psalmi si a pus sa fie cantati in fata poporului intru luare aminte sa nu se mai faca! Cel necurat se bucura daca noi uitam pacatul si ne pune sa facem altul, iar abea mai apoi ne aminteste de cel vechi si toate se intuneca mai tare!
Lepadare, marturisire adevarata, pentru ca sa nu ne insele vreun gand ca s-a sters, pentru ca la ziua de apoi sa fim pregatiti sa spunem ca nu mai facem greselile ce le-am facut, pentru ca ne-am lepadat cu adevarat!
Cu luare aminte si cu bagare de seamna sa fim, caci gresala te indeamna la alta si sa veghem prin a ne lepada de fiecaredata cand vine gandul necurat in mintea noastra!
adevarat...
RăspundețiȘtergere