Ascultand o predica al unui copil al lui Dumnezeu, am ramas cu o adanca idee care as dori s-o impartasesc cu voi toti... Are legatura cu darul pe care noi il facem lui Dumnezeu. Atunci cand dati unui sarac, unui necajit un banut, un colt de paine...multi nu fac acest lucru deoarece ba zic ca unu' e betiv, ba unu' e mincinos... Oameni buni, voi faceti-va lucrarea acesta si nu judecati pe cel caruia ii dati acel banut, Dumnezeu are sa-l judece , tu sa-i dai banutul acela, painea aceea, haina aceea...pentru ca in chipul lui sta Hristos. El asteapta si vrea dar sa vada ca putem darui si ajuta aproapele...nu pentru ca Lui i-ar trebui banutul nostru! Din pacate tot mai putini sunt acei oameni care mai poarta de grija celui amarat, necajit sau bolnav. Nu mai au grija de familiile lor, de copii, de parinti, daramite de cei "straini". Cautati sa faceti binele, ca sa primiti binele...
Nu pierdeti oportunitatea de a darui ceva lui Dumnezeu. Daruind unui sarac Lui ii veti darui!
" Nu judecati ca sa nu fiti judecati."
Foarte frumoase vorbe
RăspundețiȘtergereAș aminti că în Sfânta Scriptură, Mântuitorul Iisus Hristos ne povestește destul de mult despre acest lucru, despre bogății, despre daruri, despre milă, despre dragoste, despre iubire, despre cele de trebuință pentru veșnicie, despre adevăr!
Dacă Mântuitorul nostru Iisus nu îi descrie pe cei săraci, El îi descrie foarte bine pe cei bogați și stă scris în Scriptură:
„Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. (Mat.6:19)”
„Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. (Mat.6:20)”
Desigur că săraci, nu sunt aceea care nu muncesc, pentru că cei care nu muncesc se spune despre ei să nici nu mănânce! Nu judecați dreptatea Lui Dumnezeu, judecați înaunte să vă intre în urechi vreo rătăcire pe care o aduce un nepriceput, asta pentru ca să nu fiți și voi rătăciți! Vorba rea spusă cu tâlc, aduce somn adânc și potolește frica de Dumnezeu! Câci nu de Dumnezeu se va teme cel credincios, ci de el trebuie să se teamă, să nu greșească și să se abată de la Voia Lui Dumnezeu!
Tot Mântuitorul, îi spune bogatașului:
„Iisus i-a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, da-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. (Mat.19:21)”
Cât de frumos spune Mântuitorul, cum că averea nu este ceea ce ai aici pe pâmânt, averea sunt Eu, averea este învâțătura Mea, pe care v-o aduc de la Dumnezeu, care M-a trimis pentru a voastră mântuire, ne transmite Iisus! Averea stă în veșnicie, în adevăr, adicâ în iubire! I-a spus, învață să dăruiești, pentru ca să primești învățătura Lui Dumnezeu, pentru ca să văd că știi să o dai mai departe fraților tăi! Dar dacă sunt mai importante pentru tine bogățiile lumești, atunci cum vei da fraților tăi învățătura cea bună, dacă o vei primi?!
Iată pentru cei care primesc darul acesta de la Dumnezeu și sunt bogați, să fie precum Mântuitorul și să dea celor săraci, așa cum și El a fost trimis de Dumnezeu să ne aducă nouă veșnicia:
„Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și, oricând voiți, puteți să le faceți bine, dar pe mine nu Mă aveți totdeauna. (Mar.14:7)”
„Și El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția Lui Dumnezeu. (Luc.6:20)”
Frații sunt mereu lângă voi li Duhul Sfânt, darul Lui Dumnezeu pentru noi oamenii este în noi, dați Cuvântul Lui Dumnezeu, faceți Voia Lui Dumnezeu pentru frații voștri și raiul va fi pe pământi, împărăția Lui Dumnezeu va fi printre oameni!
Iată cum ne spune că ucenicii sunt săraci, adică toate bogățiile care le-au primit, le-au primit de la Dumnezeu și bogăția lor ne-a dat-o nouă, pentru ca să o dăm celor care au nevoie!
Oameni buni, frații mei, arătați că ați înțeles Voia Lui Dumnezeu, Cuvântul Lui lăsat nouă prin Iisus Hristos!
În acest sens Iacov ne spune:
„Ascultați, prea iubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-l iubesc? (Iacov.2:5)”
Gândiți-vă cât de sărac a fost David, când a fost viclean și a curvit, câutând să își fabrice propria lui dreptate și cât de bogat a ajuns, când și-a vâzut păcatul și s-a lepădat cu adevărat de el!
„Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. (Mat.5:3)”
Adevărat în zilele noastre, ei sunt cei mai săraci, ei sunt cei prigoniți, cei marginalizați, cei batjocoriți și cei jefuiți, adică cei săraci cu Duhul, cei pe care lumea din pricina nepriceperii și a gândului necurat, i-a marginalizat, i-a făcut nebuni, inadaptați, săraci cu Duhul din pricina amăgelilor, ei sunt cei care au căzut din pricina amăgirilor care au venit de la cei nepricepuți, aceștia nu mai vor nimic, nu mai au nici o speranță, nu mai au nici un țel, sunt niște legume vii care își așteaptă moartea! Pentru ei viața s-a terminat, au sărăcit, dorințele lor au secat, ei nu mai știu, nu mai sunt, când îi vedeți să știți că noi i-am jefuit, cu nepriceperea noastră, cu nedreptatea societății în care trăim!
Continuare
RăspundețiȘtergereDar cum să înțeleagă cel sătul ce e foamea, va trebui să flămânzească ca să simtă gustul cel bun al mâncării, căci fudulia e desfrâul celor care nu cunosc gustul și motiv de greață pentru cel nesătul!
„Că Eu știu că mari sunt fărădelegile voastre și grele păcatele voastre, ca unii care asupriți pe cel drept și luați mită și stoarceți pe cei săraci la porțile cetății. (Amo.5:12)”
Iată Scriptura ne învață să ne facem robul fratelui nostru, așa cum a fost Iisus Hristos pentu noi, iată că El ne-a învățat care sunt bogățiile pe care le avem de dat, adică Cuvântul Lui Dumnezeu: iubire, adevăr, neprihănire, fidelitate, iertare, răbdare! Toate trebuie însă spuse, pentru că lumea de acum este foarte săracă și doar dacă le spunem, putem să îi facem bogați cu Cuvântul Lui Dumnezeu! Nu încuraja pe cel sărac să rămână sărac! Pe cel pe care îl va sărăci lumea, îl va îmbogăți Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este drept, dar cum se vor mântui atunci cei bogați, cei care au de unde să dăruiască și nu vor, din pricina Mândriei care îi face stâpâni pe Cuvânt și din pricina vicleniei care îi face tălmaci ai cuvântului?! Nu avem ce să schimbăm la adevăr, nu vă osteniți să faceți pe plac păcatului!
„Ci, când faci un ospăț, cheama pe saraci, pe neputincioși, pe schiopi, pe orbi, (Luc.14:13)”
Dăruiește celor ce au nevoie, căci ceea ce ai primit de la Dumnezeu este pentru a dărui fraților tăi, dacă ții pentru tine și crezi că poți fugi cu mântuirea, darul se strică!
Iată ce spune Iov:
„Averea, pe care a înghițit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece. (Iov.20:15)”
Toți trebuie chemați să ia darul Lui Dumnezeu și să dea darul Lui Dumnezeu, fiecare cu darul său:
„Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, (Luc.14:13)”
Dar nimeni să nu se încredă în el sau în propriile puteri, căci (fiara):
„Si ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. (Apoc.13:16)”
Cum sunt cei bogați în Cuvânt a Lui Dumnezue:
„Ca niște întristați, dar pururea bucurându-ne; ca niște săraci, dar pe mulți îmbogățind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc. (Cor2.6:10)”
Dumnezeu e drept, trebuie doar să avem răbdare și credință și multă înțelegere față de aproapele căci nu este unul mai înaintea celuilalt, ci sunt doar cei treziți și cei sadormiți:
„Secerișul lui să-l mănânce flămânzii și să-l ducă cu ei în ascunzișuri și toată averea lui s-o soarbă însetații! (Iov.5:5)”
„Omul bun lasă moștenirea sa nepoților săi, iar averea celui păcatos este sortită pentru cei drepți. (Sol.13:22)”
„Arătura în telină, făcută de cei săraci, dă hrană din belșug, însă averea se pierde din pricina nedreptății. (Sol.13:23)”
„Dacă împilezi pe un sărac, îți înmulțești averea, dacă dai unui bogat sărăcești. (Sol.22:16)”
Dar cine e prea bogat cu Cuvântul Lui Dumnezeu, căci Acesta este Avere cea Mare de care avem nevoie veșnic și nimeni nu se va sătura vreodată, după ce prinde gustul ei, căci acești oameni sunt robi ai Cvântului și nu Stâpânii Lui!
„Cine iubește înțelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele își prăpădește averea. (Sol.29:3)”
Mai amintesc câteva cuvinte despre darul iertării, iată un dar pentru cei care vor să fie iertați, pentru cei pe care au nevoie de iertare, pentr cei pe care îi sărăcește prin neliniște păcatul. Dacă iî spui cuiva că l-ai iertat, înseamnă că nu îi mai numeri greșelile și nici nu îl pedepsești pentru greșelile lui! Dacă spui te iert, dar nu va mai putea fi nimic bun între noi din pricina greșelilor tale, înseamnă că ai mințit și nu l-ai iertat pe aproapele tău! Și atunci când dai iertarea să nu o dai doar ca o vorbă ca să îl liniștești pe apropele tău, spunând te iert, ci să arăți că l-ai iertat și să îi spui te iert, hai să ne înțelegem să nu mai greșim, poate am greșit și eu și tu, hai să vedem de unde vine greșala și să nu o mai facem! Te iert spus cu adevărat este ca o pomană, mult mai de preț decât bănuțul pe care îl dai celui care nu muncește de multe ori! Dar de multe ori viclenia nu ne lasă să dăm acest dar de preț apropapelui nostru! Și ne compromitem, făcând gesturi mult prea ușoare, încurajând de multe ori pe cei profitori și crezând că le facem un bine! Spune unui frate care stă și cere pe nedrept și te va înjura, dă-i de mâncare și va arunca! Dar dacă îi dai celui flămând te va binecuvânta!
RăspundețiȘtergereNoi spunem te iert și în imediata secundă îl judecăm pe aproapele și îi frănjurim sufletul spunându-i, din pricina a ceea ce ai făcut, nu va mai fi nimic bun între noi, în loc să spunem te iert și totul va fi bine de acum înainte, tot ceea ce putea fi frumos, acum va fi și mai frumos, pentru că am primit darul iertării de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne-a binecuvântat să ne iertăm, pentru că iertarea aceasta a venit de la Dumnezeu, acum vom fi fericiâți așa cum este Voia Lui Dumnezeu, așa cum ne-a binecuvântat Dumnezeu cu acest dar! Nu vă rătăciți și spuneți vorbe care se contrazic, pentru ca sa nu ardem detot din pricina nepriceperii!
Nu vă pierdeți nădejdea și nici nu vă speriați cei care v-ați trezit, pentru că veșnicia nu măsură ceasul la care v-ați trezit, nu cercetați să găsiți amânare, dacă spuneți că vedeți adevărul, să nu vă rătăciți și să spuneți că voi cunoașteți adevărul și îl veți face în ultimul ceas, căci poate după ce vă veți închide gura, spunând aceste vorbe, ceasul vostru deja a trecut, pentru că adevărul nu vine de la voi, vine de la Dumnezeu, din binecuvântarea Lui și mare este rătăcirea celui mândru care cerecetează răbdarea Lui Dumnezeu și nu cerceteaza nepriceperea pe care o spune gura lumii!
Ce nu este cu putință la om, este cu putință la Dumnezeu, dar nu uitați că voi sunteți proprii judecători, pentru că știți judecata și voi alegeți să fiți judecați în fleul acesta, să nu vă rătăcească mândria și să nu lăsați viclenia să lucreze din pricina nepriceperii! Vai de cel care crede despre el că este înțelept, căci Dumnezeu îl prinde în viclenia lui, pentru că nici o înțelepciune nu este de la om, toate sunt de la Dumnezeu, vai de acela care se încrede în El!
„Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. (Sol.27:7)”
”Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar! (Is.5:20)”