,,Eu n-am să te las, ca să pieri,
Cand treci prin necazul cel greu,
Atunci ...cand Mă chemi, în dureri,
Eu vin! a promis Dumnezeu.
Cheamă-Mă-n ziua ce-a grea,
Cand nori, de necaz vor veni,
Atunci, Eu te voi ajuta,
Iar tu-n cant, Mă vei proslăvi.
Cand ziua s-a dus, e tarziu,
Şi singur, în noapte rămai,
În jurul tău, totu-i pustiu,
Şi-o piatră ţi-o pui căpătai,
Cheamă-Mă! şi am să vin,
Şi-o scară la cer, voi ´nălţa,
În noapte, sub cerul senin,
Cu tine, de vorbă voi sta.
Te simţi, de furtuni clătinat,
Şi valul, te-mpinge spre stanci,
In jur, mai auzi disperat,
Un vuiet, de ape adanci.
Cheamă-Mă-n, ziua cea grea,
Cand valul loveşte cumplit,
Cu mine pe stâncă vei sta
Furtuna privind liniştit.
,,Eu Sunt cel ce Sunt’: Dumnezeu,
Şi-aud, cînd mă strigi din necaz,
Căci Eu, văd din cer chinul tău,
Şi lacrima, pe-al tău obraz.
Crede şi nu te-ndoi,
Asteaptă-n tăcere-ajutor,
Căci Eu langă tine voi fi,
Şi chinul va fi mai uşor.”
Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Cand nori de necaz vor veni,
Şi-atunci Eu te voi ajuta,
Iar tu-n cant Mă vei proslăvi.”
amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu