De vei greşi cu ceva înaintea Domnului, iar noi greşim foarte mult in fiecare zi – să zici îndată în inima ta, cu credinţa în Domnul, Ce ia aminte la voia inimii tale, cu smerita recunoaştere şi simţire a păcatelor tale psalmul Miluieşte-mă,Dumnezeule, după mare mila Ta şi citeşte din inimă întreg psalmul; daca nu a lucrat de prima dată, mai fă o încercare – citeşte mai din inimă, mai cu simţire, şi atunci iti va răsări fără întârziere de la Domnul mântuire si pace în suflet. Astfel să frângi inima ta neîncetat; iată mijlocul credincios, încercat, de luptă împotriva păcatelor. Iar de nu vei primi uşurare, pe tine însuţi să dai vina: înseamnă că te-ai rugat fără frângere de inimă, fără smerenie a inimii, fără dorinţă tare de a primi de la Domnul iertare de păcate; asta înseamnă că păcatul nu ţi-a pricinuit mare durere.
Nu face la rugăciune placurile trupului lenevos – nu te grăbi: trupul, plictisit şi apăsat de lucrarea sfântă, se grăbeşte să termine cât mai repede ca să se odihnească ori să se apuce de lucruri trupeşti, lumeşti.
Nu crede trupului tău, ce te amenininţă că va slăbi în timpul rugăciunii: să ştii că minte. Cum vei începe să te rogi, vei vedea că trupul va deveni robul tău ascultător. Rugăciunea îl va şi înviora. Adu-ţi aminte totdeauna că trupul este mincinos.
„Întoarceţi-vă, copiii Mei rătăciţi, măcar acum, la Mine, Tatăl vostru, cu toată inima voastră, dacă mai înainte vreme aţi fost departe de Mine; măcar acum încălziţi cu credinţa şi cu dragostea inimile voastre, care mai înainte erau reci, întorcându-le către Mine”. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu