Căsătoria a devenit un troc rentabil pentru o batranete mai ușoară.
Ne căsătorim tot mai tarziu iar cand o facem, nu mai avem nimic special de oferit pentru ca ne-am perindat prin mai multe relații si ne-am risipit toata puritatea.
Devenim goi înăuntru si privim căsătoria ca pe o afacere din care fiecare trebuie sa aiba ceva de câștigat, iar din cauza asta, sentimentele noastre sunt tot mai putine, aproape inexistente, ca doar fiecare știe pe cine a luat.
Contractele se rup si înțelegerile cad iar singurii care au de suferit sunt copii care, sunt condamnati sa nu mai cunoască ce înseamnă cu adevărat o familie. Degeaba arătăm cu degetul in stânga si-n dreapta, cu toții suntem vinovați, cu egoismul nostru nenorocit...
Am ajuns sa visam la ceva ce cu putin timp in urma era ceva normal. Acum trăim singuri. Avem privirile lacome si mereu căutam mai binele, fiind dispusi sa renunțam intr-o clipa la tot pentru un pic mai bine.
Am ajuns sa trăim intr-o lume urâta, aproape complet tehnologizata si de fapt, am încetat sa mai trăim. (C.O.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu