Băgaţi de seamă că sunt două duhuri: Duhul lui Dumnezeu şi duhul
satanei, duhul mândriei, care te ridică împotriva lui Dumnezeu.
Dacă
omul nu bagă de seamă, se întâmplă ca la
grădină: se umple de mărăcini, se umple de păcate. Şi atunci, bietul om
începe să se îmbolnăvească la suflet, la minte, se apropie de doaga
nebuniei. Asta-i „binefacerea” pe care ţi-o dau păcatele!Ştiţi, sunt
şerpi care sug vacile. Tot aşa-i şi păcatul; e un fel de dulceaţă, dar
în ea e venin şi otravă.
Toate păcatele au ceva îndemnător în ele, pe
urmă găseşti că-i venin şi otravă. Măi, fraţilor, nu fiţi ca vacile!
Omul are minte. Şi dacă te tot duci după păcate, te întuneci la minte:
slăbeşti dinspre Dumnezeu, şi la necaz vine satana şi-ţi aruncă
ştreangul de gât ca să te câştige total. Biserica e oprită a se ruga
pentru cei ce cu voia lor s-au dat satanei. Vedeţi, omul, în prostia
lui, vrea să fie al „aceluia” şi satana se foloseşte de omul prost.
Nu vă lăsaţi încărcaţi de păcate, căci cu cât te laşi mai mult, cu atât
te trezeşti mai neputincios la vreme de necaz. Şi atunci, în loc să zici
„Doamne ajută!” îţi umblă prin cap gărgăuni să te omori, să te pierzi,
să nu te mai poată scăpa nici sfinţii lui Dumnezeu.
Asta este
prezenţa Sfântului Duh.
Ori de câte ori ceri iertare, Duhul lui Dumnezeu
se roagă pentru mântuirea omului, Duhul care sălăşluieşte în noi de la
Botez. Această sălăşluire a Sfântului Duh se înnoieşte cu fiecare
împărtăşanie.
De aceea, creştinii primelor veacuri se împărtăşeau în
fiecare zi şi, de aceea, nu se temeau de prigoană. În ei nu era frică.
Până şi copiii erau mai curajoşi, decât mulţi oameni mari de azi.
Pr. Arsenie Boca – Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu