Pr. A.Boca despre lupta impotriva pacatului...

    Băgaţi de seamă că sunt două duhuri: Duhul lui Dumnezeu şi duhul satanei, duhul mândriei, care te ridică împotriva lui Dumnezeu.
 Dacă omul nu bagă de seamă, se întâmplă ca la grădină: se umple de mărăcini, se umple de păcate. Şi atunci, bietul om începe să se îmbolnăvească la suflet, la minte, se apropie de doaga nebuniei. Asta-i „binefacerea” pe care ţi-o dau păcatele!Ştiţi, sunt şerpi care sug vacile. Tot aşa-i şi păcatul; e un fel de dulceaţă, dar în ea e venin şi otravă. 
  Toate păcatele au ceva îndemnător în ele, pe urmă găseşti că-i venin şi otravă. Măi, fraţilor, nu fiţi ca vacile! 
  Omul are minte. Şi dacă te tot duci după păcate, te întuneci la minte: slăbeşti dinspre Dumnezeu, şi la necaz vine satana şi-ţi aruncă ştreangul de gât ca să te câştige total. Biserica e oprită a se ruga pentru cei ce cu voia lor s-au dat satanei. Vedeţi, omul, în prostia lui, vrea să fie al „aceluia” şi satana se foloseşte de omul prost.
Nu vă lăsaţi încărcaţi de păcate, căci cu cât te laşi mai mult, cu atât te trezeşti mai neputincios la vreme de necaz. Şi atunci, în loc să zici „Doamne ajută!” îţi umblă prin cap gărgăuni să te omori, să te pierzi, să nu te mai poată scăpa nici sfinţii lui Dumnezeu.
Asta este prezenţa Sfântului Duh. 
Ori de câte ori ceri iertare, Duhul lui Dumnezeu se roagă pentru mântuirea omului, Duhul care sălăşluieşte în noi de la Botez. Această sălăşluire a Sfântului Duh se înnoieşte cu fiecare împărtăşanie.
    De aceea, creştinii primelor veacuri se împărtăşeau în fiecare zi şi, de aceea, nu se temeau de prigoană. În ei nu era frică. Până şi copiii erau mai curajoşi, decât mulţi oameni mari de azi.

Pr. Arsenie Boca – Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul

Credeti in Dumnezeu...

    Credinţa în ajutorul lui Dumnezeu are un loc bine definit în conştiinţa omului bolnav. Mai mult decât oricine, omul neputincios ajunge să îşi cunoască limitele şi să caute cu disperare un ajutor miraculos. Unii au înţeles că cel mai mare doctor, în cer şi pe pământ este Dumnezeu.

Vremurile, oricum ar fi ele, sunt vremurile mântuirii noastre...

   Aud uneori ca vremurile pe care le traversăm nu sunt propice pentru credință. Sunt mulți cei care spun că pe fondul atâtor frustrări, atâtor lipsuri "cum sa-ti mai arda de credinta"? E adevarat, se supravietuieste greu! E greu sa intretii o familie, este greu sa faci cati copii iti da Dumnezeu! Majoritatea barbatilor au o viata foart...e frustranta, mai ales cand au de muncit sa-si intretina familia si sa se ocupe si de cariera in acelasi timp.
    Ma refer bineinteles la cei care muncesc cinstit si au idealuri decente. De femei nu mai vorbesc, deja s-a impamantenit vorba "numai femeie sa nu fii...", aceasta spunand totul despre greaua cruce ce o poarta. Teoretic, Statul ocroteste familia, insa, practic, nu se face mare lucru pentru pastrarea statutului ei social si moral unic. E greu sa iei o casa, sa o mobilezi, slujbele sunt nesigure, salariile sunt mici si nu acopera multimea cheltuielilor necesare. De aceea a devenit moda "cuplul liber", de aceea se nasc copii in afara Tainei Cununiei, din relatii de concubinaj. Se fac si eforturi pentru a se mai ameliora situatia, Biserica dar si Guvernul si Presedintia au diferite proiecte in sprijinul familiei.

"Nu suntem indreptatiti sa-i cerem statului sa ne dea raiul pe pamant, dar suntem in drept sa-i pretindem a nu realiza iadul pe pamant" spunea N. Steinhardt intr-un interviu.
  Pana una alta trebuie sa le luam ca pe un dat - acestea sunt vremurile si, oricum ar fi ele, sunt vremurile in care noi trebuie sa ne castigam mantuirea printr-o relatie vie cu Hristos prin Biserica. La Liturghie suntem co-liturghisitori cu parintii slujitori in Sfantul Altar, suntem contemporani cu Hristos. Suntem cu El la Nazaret, la Iordan, pe Golgota. In plus, El ni Se daruieste de fiecare data cand primim Sfanta Impartasanie. Cand Il traiesti pe Hristos, vremurile de acum, oricum ar fi ele, sunt vremurile pe care Hristos le-a sfintit prin Intruparea Sa. Daca arzi de iubire pentru Dumnezeu, lumea intreaga (cu vremurile ei) devine Biserica!
     Pe de alta parte se poate spune, pe buna dreptate, ca omul contemporan are nevoie de modele, el trebuie sa se convinga oarecum ca Patericul sau Vietile Sfintilor nu sunt relatari SF. Degeaba citeste despre culmile sfinteniei daca sesizeaza ca nu mai exista astfel de oameni si astfel de trairi... Eu personal am intalnit oameni cu viata sfanta...
     Da, consider ca este greu a fi azi crestin! Sunt multe griji si lipsuri, frustrari, e multa nedreptate, multa destrabalare, multe ispite. Dar nu cred ca vreodata a fost usor. Mantuitorul atentioneaza, dar si imbarbateaza pe Apostoli (prin ei si pe noi cei de azi) spunandu-le: In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Credeti ca in perioada persecutiilor era usor sa fii crestin? Multi si-ar fi dorit, poate, sa traiasca vremurile noastre. Crestin inseamna a-ti duce crucea si suntem incredintati ca aceasta nu e niciodata mai grea decat putem duce! Lot s-a salvat, desi traia in Sodoma, iar Iuda s-a pierdut, desi era cu Domnul.
      Asa ca e bine sa nu mai invinuim timpurile, pentru ca Hristos vrea acum si aici sa ne traim viata dupa voia Sa. Vesnicia se castiga in istorie, iar mantuirea oricum vine de la Bunul Dumnezeu, nu de la vremuri, nu de la societate. Sa cautam a fi buni crestini cat traim, caci in iad si Evanghelia este veste proasta.
    Cineva spunea metaforic ca pe portile iadului sta scris: Prea tarziu!

Mari vorbe si invataturi...

   Dumnezeu este tată săracilor. Dă-le cele ale lor şi ia de la Tatăl lor lipsa de grijă.  Care este aceasta?“Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici mie aţi făcut” (Matei XXV, 40). Cel care miluieşte pe sărac nu numai că şterge zapisul păcatelor, dar capătă şi mărturisirea ce spune: “Cine miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu”

Sfântul Ioan Gură de Aur

Rugaciune de dimineata...

     Slava Tie, Imparate, Dumnezeule atotputernice, Care cu purtarea Ta de grija cea dumnezeiasca si de oameni iubitoare m-ai invrednicit pe mine pacatosul si nevrednicul, a ma scula din somn si a dobandi intrare in sfanta casa Ta.  Primeste, Doamne, si glasul rugaciunii mele, ca si al sfintelor si intelegatoarelor tale Puteri, si binevoieste ca, din inima curata si cu duh de umilinta sa Ti se aduca Tie lauda din necuratele mele buze, ca si eu sa ma fac partas fecioarelor celor intelepte, cu luminata faclia sufletului meu, si sa Te slavesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvantul, Cel slavit in Tatal si in Duhul Sfant.    Amin.

Despre iertarea jignirilor...

 

   Pentru jignire, ori de ce fel ar fi ea şi de la oricine ar veni, nu numai că nu se cade să ne răzbunăm, ci dimpotrivă, pe acela ce ne jigneşte trebuie să-1 iertăm din toată inima, chiar dacă el s-ar împotrivi la aceasta şi să-1 înduplecăm prin cuvintele Domnului: „Dacă nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru cel ceresc nu va ierta greşalele voastre” (Mat. 6, 15) şi iarăşi: „Rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc” (Mat. 5, 44). Nu se cuvine să ţii în inima ta cu voinţă şi cu ştiinţă ură sau dispreţ faţă de aproapele tău care te duşmăneşte, ci trebuie să te sileşti a-1 iubi din toată inima ta şi, pe cât se poate, să-i faci chiar bine, urmând învăţăturii Domnului nostru lisus Hristos: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi”. Şi astfel, dacă ne vom sârgui, pe cât ne vor ajuta puterile, să îndeplinim toate acestea, atunci putem nădăjdui că în curând va străluci dumnezeiasca lumină în sufletele noastre, deschizându-ne calea Ierusalimului celui de sus.

Fiecare sa avem un duhovnic...

   N-ai duhovnic, esti cel mai nestiutor om, oricate facultati si inventii ai avea. Tot ce-am facut rau poate fi sters prin pocainta si o lacrima sincera, sprijinit de umarul preotului care iti este duhovnic. Nevazut, Domnul Iisus e acolo, te aude, iar Duhul Sfant sterge din cartea faptelor noastre rele, tot ce-am marturisit.

Citat intelept...

   Numai cei cu inimi mari pot fi prieteni adevăraţi. 

Cei răi şi laşi nu vor şti niciodată ce înseamnă prietenia adevărată...

Sa-i tina Dumnezeu sanatosi ...ca avem nevoie de ei !

Urmarile postului...

    Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb împodobit cu postul, este mai vrednic de respect.
   Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. 
    Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă.

Ce foloase aduce omului munca?

   Prin munca, omul isi castiga in chip cinstit cele ale traiului si isi dezvolta puterile trupesti si sufletesti.

 Munca este, apoi, izvor de virtuti. Ea lumineaza mintea, intareste vointa, inalta simtamintele, aduce rabdare, barbatie, stapanire de sine, potoleste patimile si inlatura ispitele.
   Dupa invatatura crestina, se cuvine aceeasi pretuire atat muncii cu bratele, cat si muncii cu mintea, caci amandoua aceste feluri de munca aduc foloase si inalta viata omului.

    Nedreptatirea muncitorului cu privire la plata ce i se cuvine pentru munca lui si asuprirea lui, din partea exploatatorilor, sunt pacate strigatoare la cer, dupa cum spune Sfanta Scriptura: “Iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigatele seceratorilor au intrat in urechile Domnului Savaot” (Iacov 5, 4).

    Munca este o indatorire de viata, dar grija pentru mantuirea sufletului este datoria cea mai mare a crestinului.