Rugăciunea este pacea familiilor, bucuria soţilor, apărarea copiilor, alinarea bolnavilor, mângâierea văduvelor şi întărirea bătrânilor. Rugăciunea este viaţa lumii, inima credinţei, cununa nădejdii şi sufletul Bisericii.
Cu rugăciunea omul se înalţă spre cer, prin ea omul se conectează cu divinitatea şi se alătură îngerilor.
Însă, pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile, trebuie şi noi să îndeplinim unele condiţii…Întâi, rugăciunea să izvorască din credinţă neclintită. Să fie făcută cu inimă smerită, nu cu mândrie ca fariseul.
Nu sunt primite rugăciunile acelora care poartă supărare sau duşmănie pe cineva şi nu-l poate ierta. Rugăciunile nu le sunt primite celor ce nu au cununie religioasă şi trăiesc în desfrânare. Rugăciunile nu le sunt primite celor care nu vor să se spovedească cu anii.
Pentru ca rugăciunea să fie primită, trebuie ajutată şi de celelalte fapte bune: de dragoste către săraci, către toţi oamenii necăjiţi, de milostenii şi de post. Rugăciunea este de trei feluri: de laudă, de mulţumire şi de cerere. Noi însă, ne rezumăm de cele mai multe ori numai la rugăciunea de cerere, uitând să-I aducem Stăpânului slava şi mulţumirea cuvenită.
Însă, fiindcă darul şi puterea rugăciunii sunt aşa de mari, are şi cei mai mulţi duşmani: diavolul, lumea, trupul, plăcerile şi grijile vieţii acesteia… Dacă noi am primit lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, avem datoria sfântă să ne rugăm şi pentru cei care încă se mai află în întunericul necunoştinţei. Lumea se ţine cu rugăciunea. Dacă măcar o oră va înceta rugăciunea, şi lumea va înceta să mai existe ! Să ne rugăm aşadar pentru toată lumea. Să ne rugăm pentru binefăcători, pentru vrăjmaşi, pentru mai marii noştri, pentru cei bolnavi, pentru cei aflaţi în închisori, pentru văduve, orfani, săraci şi pentru toţi aceia pentru care nu are cine să se roage.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu