Credinta adevarata :

   Credinta este esenta vietii crestine, ea izvorand din cunoasterea lui Dumnezeu. Credinta autentica nu cunoaste limite, precum vedem adesea in vietile sfintilor, care au intrupat cuvantul evanghelic: "De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede" (Marcu 9, 33).

   Crezand cu toata inima, in ciuda oricarei imposibilitati lumesti, Dumnezeu poate trece peste toate legile firii, implinind lucrul dorit. Aceasta spune Mantuitorul, cand

 zice: "Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici, dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta" (Matei 17, 20).

   

Timpul pierdut...

De multe ori stam si pierdem timpul nestiind ce sa facem cu el... Fiecare dintre noi trecem prin astfel de stari si timpul nu sta dupa noi, ne trezim doar gandindu-ne cat timp am pierdut si cate puteam facem... Atunci cand nu aveti ce face, cand se iveste putin timp, rugati-va ... multumiti-I lui Dumnezeu ... si astfel de rugaciuni conteaza si ajuta pe fiecare. Cereti lui Dumnezeu ce credeti ca va este de folos sufletului...si rugaciunea gandului conteaza...in fiecare zi sa-I dati Slava lui Dumnezeu pentru ca fara El nu putem face nimic... Snt vremuri asa grele si vremuri de pe urma, in care in fiecare zi doar lucruri strigatoare la cer vedem si auzim... aveti incredere in Dumnezeu, multumiti pentru fiecare zi pe care v-o da,pentru fiecare masa care v-o pune in fata... Fiti copiii lui Dumnezeu si veti vedea cum viata voastra se schimba cand stai langa Dumnezeu. Amin!

Ce este sfânta rugăciune ?

    Mai întâi este o datorie. Cum va putea străbate acest călător străin – omul – calea aceasta primejdioasă, de nu va avea călăuză un toiag de sprijin pe acest drum spinos ?… Şi acest toiag este sfânta rugăciune !
  Rugăciunea este pacea familiilor, bucuria soţilor, apărarea copiilor, alinarea bolnavilor, mângâierea văduvelor şi întărirea bătrânilor. Rugăciunea este viaţa lumii, inima credinţei, cununa nădejdii şi sufletul Bisericii.
  Cu rugăciunea omul se înalţă spre cer, prin ea omul se conectează cu divinitatea şi se alătură îngerilor.
Însă, pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile, trebuie şi noi să îndeplinim unele condiţii…Întâi, rugăciunea să izvorască din credinţă neclintită. Să fie făcută cu inimă smerită, nu cu mândrie ca fariseul. 
  Nu sunt primite rugăciunile acelora care poartă supărare sau duşmănie pe cineva şi nu-l poate ierta. Rugăciunile nu le sunt primite celor ce nu au cununie religioasă şi trăiesc în desfrânare. Rugăciunile nu le sunt primite celor care nu vor să se spovedească cu anii.
 Pentru ca rugăciunea să fie primită, trebuie ajutată şi de celelalte fapte bune: de dragoste către săraci, către toţi oamenii necăjiţi, de milostenii şi de post.  Rugăciunea este de trei feluri: de laudă, de mulţumire şi de cerere. Noi însă, ne rezumăm de cele mai multe ori numai la rugăciunea de cerere, uitând să-I aducem Stăpânului slava şi mulţumirea cuvenită.  
  Însă, fiindcă darul şi puterea rugăciunii sunt aşa de mari, are şi cei mai mulţi duşmani: diavolul, lumea, trupul, plăcerile şi grijile vieţii acesteia…  Dacă noi am primit lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, avem datoria sfântă să ne rugăm şi pentru cei care încă se mai află în întunericul necunoştinţei. Lumea se ţine cu rugăciunea. Dacă măcar o oră va înceta rugăciunea, şi lumea va înceta să mai existe ! Să ne rugăm aşadar pentru toată lumea. Să ne rugăm pentru binefăcători, pentru vrăjmaşi, pentru mai marii noştri, pentru cei bolnavi, pentru cei aflaţi în închisori, pentru văduve, orfani, săraci şi pentru toţi aceia pentru care nu are cine să se roage. 

Vorbe mari...

    A spus avva Antonie: va veni o vreme când vor înnebuni oameni, şi dacă vor vedea pe unul nesmintit, se vor ridica împotriva lui, zicând: aiurezi – pentru că nu va fi ca ei.
    A mai spus: Dumnezeu nu îngăduie ca neamul de acum să fie încercat ca cele dinainte, căci ştie că sunt slabi şi nu rabdă.
   Pentru Parintele Tihon aproape toate zilele anului erau ca si cele ale Saptamânii Luminate si traia totdeauna bucuria pascala. Mereu se auzea din gura lui: “Slava Tie, Dumnezeule, slava Tie, Dumnezeule!”. Si îi îndemna pe toti sa spuna: “Slava Tie, Dumnezeule!” nu numai când o duc bine, dar si când trec prin încercari, pentru ca încercarile le îngaduie Dumnezeu ca medicamente pentru suflet. 

Psalmul 133

1. Iata acum binecuvantati pe Domnul toate slugile Domnului,care stati in casa Domnului,in curtile casei Dumnezeului nostru.
2. Noaptea ridicati mainile voastre spre cele sfinte si binecuvantati pe Domnul
3. Te va binecuvanta Domnul din Sion, Cel ce a facut cerul si pamantul.

Boala si cel bolnav...

    V-ati imbolnavit! Ce este de facut? Rabdati si multumiti lui Dumnezeu, spunand in sinea dumneavoastra: "Aceasta boala este pentru pacatele mele mari si nenumarate. Domnul imi ia puterile ca prin aceasta sa ma faca mai infranat. El nu mai stie cum sa ma indrepte altfel. A incercat si cu mila, si cu necazurile, si nimic nu a folosit. Iar ceasul mortii se apropie - si, cand va veni, ce va face ticalosia mea? Doamne, Dumnezeul meu! Cruta zidirea Ta cea neputincioasa. Cand omul e bolnav, fie si usor, moartea ii vine in minte ca sufletul sa cunoasca cu lucrul cat de adevarat este cuvantul inteleptului: Adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale. Si in veac nu vei pacatui (Sirah 7, 38). Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Daca totul e de la Domnul, si boala dumneavoastra este tot de la El. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai bine, inseamna ca si boala dumneavoastra. Vrajmasul va insufla: "Nu vei rezista". Raspundeti-i: nici nu ma gandesc sa rezist de una singura, ci nadajduiesc ca Milostivul Domn nu ma va lasa singura, ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a ajutat si pana acum. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate, si sa va izbaveasca de cartirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorare la neputinte. Ele arata mai degraba mila si luarea-aminte a lui Dumnezeu fata de noi decat lipsa Lui de bunavointa. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este. Sunt boli a caror vindecare este oprita de Domnul - atunci cand El vede ca boala e mai de trebuinta ca sanatatea pentru mantuire.De la Dumnezeu totul este mila si boala, si saracia, si necazul. 
  Cand va rugati spuneti: "Fie voia Ta Doamne". Dumnezeu stie cat si de ce avem nevoie...ca sa ne mantuim. Trebuie doar sa ne rugam si sa pazim poruncile. Pentru ca El nu ne lasa nicodata! Amin.

Ce este iubirea?

  Iubirea este o taina pe care Dumnezeu a pus-o in sufletul omului, care are la baza ei jertfa.

 Nu exista jertfa fara iubire si iubire fara jertfa.

  "Despre iubire nu se poate vorbi artificial. Iubirea inseamna lacrimi, suferinta, parere de rau. Iubirea inseamna a te gandi, a te implica, a trai, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mangaia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al binelui.

„Iubiţi ce vreţi, dar iubiţi! Nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii. Iubirea mă face să uit că acele se învârtesc pe cadran, că anii nu au decât 365 de zile şi că anul mai are şi alte anotimpuri decât primăvara.“ 

Despre copiii lepadati :

   Acesta este un pacat strigator la cer. Nu veti avea noroc nici cu ceilalti copii, ci numai plans si jale. Ori iti ia Dumnezeu si pe ceilalti copii, ori vor cere ei insasi capul manei, ca razbunare pentru pacatul acesta.  
   Fata de Dumnezeu nu te poti plati cu minciuni. Vreti copii putini, nu lasati barbatii sa se atinga de voi. Insa acest lucru il puteti face doar doar prin post. Daca te sfatuieste barbatul sa "ucizi" copii, nu-l asculta,ci mai bine rabda sa fii alungata din casa lui si Dumnezeu va vedea osteneala ta si nu te va parasi, ci te va milui de vei fi vrednica. Prin urmare, sa va pocaiti si sa nu mai pacatuiti. Sa va spovediti , iar de veti fi ascultatori si implinitori, se vor urni necazurile din loc. Amin! 
                                         (Pr. Arsenie Boca; Imdrumator duhovnicesc).