De vorba cu Dumnezeu :

  Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul. 
Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o masa mare rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa pofteasca. Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu manere foarte lungi, care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar, din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline…
Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci Dumnezeu a spus:
- Acum ai vazut Iadul.
Au mers apoi catre cealalta camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri, dar acestia pareau bine hraniti si sanatosi, radeau si vorbeau intre ei. Omul pios a spus:
- Dar nu inteleg!
- Este foarte simplu, a spus Dumnezeu. Acesti oameni sanatosi, au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt cu lingurile lungi, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi.

Despre rugăciune Sfântul Ioan Gură de Aur

Dar eu răspund că rugăciunea este legătură a dragostei care ne uneşte cu Dumnezeu, deprinzându-ne obişnuinţa convorbirii cu El şi inspirându-ne iubirea de înţelepciune.

Căci dacă cineva care este împreună cu un om minunat rodeşte multe din relaţia cu el, cu cât mai mult nu va rodi cel ce vorbeşte cu Dumnezeu în rugăciune neîncetată? Dar nu cunoaştem câştigul rugăciunii pe cât ar trebui, fiindcă nu luăm aminte la ea cu acrivie, nici nu ne folosim de ea după legile lui Dumnezeu. Când avem de vorbit cu anumiţi oameni atunci ne compunem atitudinea, mersul şi îmbrăcămintea şi toate le armonizăm cu buna-cuviinţă şi astfel vorbim cu ei. Dar când venim înaintea lui Dumnezeu căscăm, dormităm, ne întoarcem în toate părţile cu nepăsare.

Şi dacă ne plecăm genunchii la pământ, mintea rătăceşte în piaţă. Dar dacă ne rugăm cu toată evlavia cuvenită, ca nişte oameni care urmează să vorbească cu Dumnezeu, ce mare câştig[1] vom rodi, chiar mai înainte de a primi ceea ce cerem! Căci omul învăţat să vorbească astfel cu Dumnezeu va fi un înger pe pământ. Astfel sufletul se desface de legăturile trupului, astfel cugetul îi devine înălţat de la pământ la cer, astfel se strămută la cer, astfel priveşte cu dispreţ lucrurile trecătoare ale vieţii, astfel stă lângă tronul împărătesc, şi sărac de ar fi, slugă sau om simplu, sau neînvăţat.

Căci Dumnezeu nu caută la frumuseţea limbii, nici la potrivirea cuvintelor, ci la frumuseţea sufletului. Dacă sufletul vorbeşte cele plăcute Lui, toate dorinţele i se împlinesc. Vezi ce uşor lucru este rugăciunea? Căci cel ce se prezintă înaintea oamenilor trebuie să aibă şi elocinţă şi să îi linguşească şi pe toţi cei din jurul stăpânului şi să se gândească încă la multe altele ca să fie bine primit. Dar aici nu e nevoie de nimic decât de un suflet veghetor şi care să înlăture tot ceea ce îl împiedică să fie aproape de Dumnezeu. „Eu sunt Dumnezeu de aproape, iar nu Dumnezeu de departe.”[2] Faptul de a fi departe ţine de noi, căci El este întotdeauna aproape. Dar ce spun că nu avem nevoie de elocinţă? De multe ori nici de cuvinte nu avem nevoie. Căci dacă îi vei vorbi în inimă şi Îl vei chema pe El cum trebuie şi atunci cu uşurinţă te va primi. Aşa l-a ascultat şi pe Moise; la fel şi pe Anna.

[1] Este vorba de câştigul duhovnicesc. Înainte de a primi cele pe care le cerem de obicei de la Dumnezeu, rugăciunea în bună cuviinţă ne aduce roade duhovniceşti, care sunt mai mari decât orice alte cereri sau dorinţe ale noastre.

[2] Ier. 23:23. Septuaginta.

Tâlcuire a Sfântului Ioana Gură de Aur la Psalmul 4, trad. de sora Paraschiva Enache

Dragostea...

1 Corinteni 13


4. Dragostea indelung rabda,dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata...

1 Timotei cap.4

Invatatorii mincinosi ce au sa vina. Sfaturi date lui Timotei.



1. Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor.

2. Prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetul lor.


7. Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta.


16. Ia aminte la tine insuti si la invatatura, staruie in acestea,caci, facand acestea , si pe tine te vei mantui si pe cei care te asculta.                       Amin!

Copile,nu uita sa te rogi :

  Copile, nu uita să te rogi.Ţine minte ceste cuvinte pe care trebuie să ţi le spui în fiecare zi: "Doamne, iartă-i pe cei aflaţi astăzi în faţa Ta". pentru că în fiecare oră, şi în fiecare clipă, mii de oameni îşi părăsesc viaţa de pe pământ şi sufletele lor se înşiră unul câte unul în faţa Domnului! Câţi oare dintre ei nu se vor fi despărţit de viaţa pământescă în singurătate, în tristeţe şi mâhnire, fără ca nimeni să ştie asta,asfel încât nimeni nu-i plânge..Dar iată că, poate din celălalt capăt al pământului, rugăciunea ta pentru odihna sufletelor lor se va ridica către Dumnezeu, chiar dacă tu nu i-ai cunoscut deloc, şi nici ei nu au ştiut cândva ceva despre tine. Cât de emoţionat ar fi oare un suflet străin, care ajungând înfiorat în faţa Domnului, va simţi că în clipa aceea există cineva care a rămas aici pe pământ, o fiinţă omenească ce, iată, îl iubeşte pe el şi se roagă fierbinte pentru iertarea păcatelor lui..Atunci Domnului i se va face şi mai multă milă de el, pentru că El este mai milos şi mai iubitor decât tine.  De dragul tău îl va ierta şi pe el.. (F.M.Dostoievski, Fratii Karamazov, Din cuvintele de folos rostite de parintele Zosima..sau Sfantul Ambrozie de la Optina).

Nimic nu este intamplator in viata...

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului
“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a revenit. Nu s-au împăcat. A cunoscut in schimb alt băiat, care o respecta si cu care s-a şi căsătorit.
Au acum o căsnicie fericită, sănătoasă, merg împreună la biserică, mai au si greutăţi, tristeţi dar si bucurii...
După câţiva ani de la căsătorie, l-a întâlnit o dată, pe stradă, pe băiatul acela cu care vorbise ea in adolescentă. Era cu soţia lui. Nu a observat-o, in schimb ea s-a uitat cu atenţie la ei si a văzut că el era beat si soţia lui avea pe faţă câteva vânătăi!...

Să ne încredem mereu in purtarea de grija a lui Dumnezeu! Să nu cerem ce dorim noi, ci să se facă voia Domnului. Pentru asta avem nevoie de curaj. Dumnezeu ne vrea curajoşi.

Acatistul Maicii Domnului şi Paraclisul Maicii Domnului sunt printre cele mai puternice rugăciuni pentru vreme de întristare.

Pr. Arsenie Boca :

Cuvinte Duhovnicesti:

  „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mat. 10:32-33).

Rugaciune :

Cu sufletul gol – stau înaintea feței Tale dumnezeiești și inima mea despuiată e înaintea ochilor Tăi. Cu ce veșmânt aș putea să acopăr urâciunea din mine? Și cum aș putea socoti că ea ar putea să rămână ascunsă privirilor Tale? Și de ce mi-aș tăinui murdăria și boala tocmai de Tine, Cel Care Singur poți să mă vindeci și să mă curățești...

                                                                            Amin!